ALTOSTRÁTUS s.n. Formație de nori situată la altitudine medie de 6000 m, prezentând forma unui strat uniform de culoare cenușie sau albăstruie, cu aspect fibros sau ușor striat. [< fr. altostratus]. Vezi definitia »

OCLÚS, -Ă adj. conținut în interiorul unui solid, cu mici bule. (< fr. occlus, lat. occlusus) Vezi definitia »

VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou]. Vezi definitia »

ÁMBITUS subst. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »

CLÓNUS s.n. (Med.) Serie de convulsii (1), denotând existența unei leziuni a centrilor nervoși motori superiori; clonie. [< fr. clonus, cf. gr. klonos – agitație]. Vezi definitia »