Definita cuvantului vitelus
VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vitelus
LÚPUS s.n. Boală a pielii (localizată pe față) de natură tuberculoasă, manifestată prin plăgi și prin noduli care distrug țesuturile. [< fr. lupus, cf. lat. lupus – ulcer]. Vezi definitia »
NÍDUS s. n. aspect radiologic al nucleului foarte vascularizat al osteomului osteoid. (< germ. Nidus, lat. nidus) Vezi definitia »
MÚCUS s.n. Secreție a celulelor mucoase ale glandelor. V. mucozitate. ♦ Lichid transparent care îmbracă corpul peștilor. [< fr., lat. mucus]. Vezi definitia »
HÓCUS-PÓCUS s.n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc[est op]us, hoc[est cor]pus. Vezi definitia »
INDÚS, -Ă, induși, -se, adj., s. n. 1. Adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influențat de un alt proces fizic cu care evoluează concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare și curenți electrici) Care se produce prin inducție electromagnetică. 2. S. n. Parte componentă a unui sistem electromagnetic în care se produc tensiunile electromotoare induse de câmpul magnetic al inductorului. – V. induce. Vezi definitia »