BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Înv.) Barbișon. – Fr. barbiche. Vezi definitia »

poscóniță, poscónițe, s.f. (reg.) 1. pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi; pleavă de grâu. 2. vrejurile și tecile rămase după ce se bate fasolea. 3. măciulie de polen la cânepă. 4. (în forma: posponiță) crustă subțire formată la suprafața cașului, a laptelui etc. 5. (în forma: ploscăniță) tigvă. Vezi definitia »

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

misádă (misáde), s. f. – Căptușeală de blană. Ngr. μισάδι „jumătate” (Cihac, II, 672; Scriban). Vezi definitia »

ELECTROVÁLVĂ s.f. Ventil sau supapă a căror deschidere și închidere sunt comandate de un electromagnet. [< fr. électrovalve]. Vezi definitia »