COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura]. Vezi definitia »

chiroțícă s. f. – Pînză lucrată. Origine obscură. Cuvînt rar, abia atestat, în care pare a se recunoaște un der. din gr. χείρ „mînă”. Vezi definitia »

GEÁNTĂ s.f. v. jantă. Vezi definitia »

SINCRÍZĂ s.f. Figură retorică prin care se definește ceva prin contrariul său. [Cf. gr. synkrisis]. Vezi definitia »

PÍCĂ², pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique. Vezi definitia »