CARBOGÉN s.n. Amestec de bioxid de carbon cu oxigen, folosit ca stimulent al căilor respiratorii. [< fr. carbogène]. Vezi definitia »

ECTROGÉN, -Ă adj. (despre substanțe) care provoacă malformații; teratogen. (< fr. ectrogène) Vezi definitia »

OXIGÉN s.n. Corp simplu, gazos, inodor și incolor, care se găsește în proporție de aproximativ o cincime în atmosferă. [< fr. oxygène, cf. gr. oxys – acid, gennan – a naște]. Vezi definitia »

oligrofen animal Vezi definitia »

RÚMEN¹, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar². – Din fr. rumen. Vezi definitia »