TROTINÉTĂ s.f. Jucărie formată dintr-o scândură așezată pe două roți, cu un dispozitiv de direcție în față și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. [< fr. trottinette]. Vezi definitia »

ostáftcă s.f. (înv.) 1. retragere din armată. 2. permisie. 3. plată. Vezi definitia »

CANȚONĂ (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensală, cultivată de trubadurii care cîntau dragostea cavalerilor. Compusă din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurtă, cu un număr nedeterminat de versuri (între 7 și 20) fiecare reluînd primul vers și păstrînd aceeași schemă ritmică. A cunoscut o mare înflorire în sec. 13, datorită poeților Școlii Siciliene și apoi prin Dante, Petrarca și Boccaccio. 2. Cîntec pe mai multe voci în epoca Renașterii, apropiat de cîntecul popular, care cu timpul a devenit o piesă instrumentală de tip polifonic imitativ, pregătind apariția fugii. Vezi definitia »

ALVEOLÍZĂ s. f. distrugere a țesuturilor alveolare dentare. (< fr. alvéolyse) Vezi definitia »

ESTÍMĂ s.f. Determinarea punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama de drumul și de viteza acesteia. [< fr. estime]. Vezi definitia »