MAGNETÓU s.n. Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, folosit mai ales pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. [< fr. magnéto]. Vezi definitia »

caróu (caróuri), s. n. – 1. Pătrat. – 2. Dală, placă de pardoseală. – 3. Geam, sticlă. – 4. La cărțile de joc, una din cele două culori roșii, însemnată cu romburi. – Var. caro; careu, s. n. (pătrat), carea, s. f. Fr. carreau; folosirea este oarecum specializată (carou pentru cărțile de joc, careu, pentru formațiunile militare sau de gimnastică). Vezi definitia »

BANDÓU s.n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel. 3. Mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje. (din fr. bandeau) Vezi definitia »

CONTRAETAMBÓU s.n. (Mar.) Piesă care dublează etamboul spre interiorul navei spre a-l întări. [Cf. fr. contre-étambot]. Vezi definitia »

MENÓU s. n. montant inferior, în arhitectura gotică și a Renașterii, care compartimentează o deschidere a unei ferestre. (< fr. meneau) Vezi definitia »