Definita cuvantului pozitivism
POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepție teoretică generală despre lume și ca metodologie generală, susținând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (Lit.) Denumire dată acelor tendințe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalitățile de creație literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< fr. positivisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pozitivism
SPIRITUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. [Pron. -tu-a-. / < fr. spiritualisme]. Vezi definitia »
SULFHIDRÍSM s. n. intoxicație profesională prin inhalarea de hidrogen sulfurat. (< fr. sulfhydrisme) Vezi definitia »
FIZICALÍSM s. n. concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii ar fi limbajul tuturor științelor. (< fr. physicalisme) Vezi definitia »
CONSUBSTANȚIALÍSM s.n. Doctrină care susținea consubstanțialitatea lui Dumnezeu și a lui Iisus Cristos. [Cf. fr. consubstantialisme]. Vezi definitia »
EXOTÍSM s. n. Însușirea de a fi exotic. ♦ Tendință în arta și în literatura europeană, mai ales romantică, de a descrie priveliști și obiceiuri din țări exotice. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotisme. Vezi definitia »