Definita cuvantului pozitivism
POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepție teoretică generală despre lume și ca metodologie generală, susținând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (Lit.) Denumire dată acelor tendințe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalitățile de creație literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< fr. positivisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pozitivism
REFLEXIVÍSM s.n. (Liv.) Reflexivitate. [Et. incertă]. Vezi definitia »
ETILÍSM s. n. Alcoolism. – Din fr. éthylisme. Vezi definitia »
PILOROSPÁSM s. n. spasm al pilorului. (< fr. pylorospasme) Vezi definitia »
RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de frunte, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – Din fr. rétrognatisme. Vezi definitia »
NARCISÍSM s. n. 1. admirație contemplativă față de sine însuși; autofilie. 2. anomalie în care persoana proprie devine obiectul instinctului sexual. (< fr. narcissisme) Vezi definitia »