OFIDÍSM s. n. (Med.) Otrăvire cu venin de șarpe. – Din fr. ophidisme. Vezi definitia »

NOMINALÍSM s. n. 1. curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, noțiunile generale fiind doar simple nume și neexistând independent de ele. 2. teorie burgheză care susține în mod eronat că banii nu sunt o marfă, nu au valoare intrinsecă, ci doar una convențională, nominală. (< fr. nominalisme) Vezi definitia »

FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. (< fr. ferromagnétisme) Vezi definitia »

SADÍSM s. n. perversiune sexuală constând în obținerea plăcerii prin chinuirea partenerului. ◊ (p. ext.) cruzime anormală, exagerată; plăcere patologică de a chinui. (< fr. sadisme) Vezi definitia »

PRACTICÍSM s. n. predilecție spre activitatea practică. ◊ simț, spirit practic. (< rus. prakticizm, germ. Praktizismus) Vezi definitia »