húlă (húle), s. f. – (Munt., Trans.) Surpare, desprindere. Mag. hulla (DAR). – Der. hului, vb. refl. (a se supra, a se nărui), din mag. hullani (DAR; Gáldi, Dict., 137). Vezi definitia »

scâlceáză, scâlcéze, s.f. (reg.) 1. unealtă de pescuit formată dintr-o scândură (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosită de pescari pentru a stârni peștele și pentru a-l îndrepta spre sacul de pescuit (vârșă); tălpig, traglă, scâlcea. 2. lopățică cu care se îndeasă băteala, când se țese. 3. lopățică cu care ciobanii îndepărtează noroiul din stână. Vezi definitia »

GRÍPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe) Vezi definitia »

ALIÁNȚĂ s.f. 1. Pact între două sau mai multe grupuri, făcut pentru a întări o legătură sau în vederea realizării unor anumite scopuri; legătură stabilită între două sau mai multe state pe baza unui tratat. 2. Legătură care se stabilește între familiile a două persoane care se căsătoresc. ◊ Rudă prin alianță = persoană înrudită cu cineva prin căsătorie. [< fr. alliance]. Vezi definitia »

minijupístă (fam.) s. f., g.-d. art. minijupístei; pl. minijupíste Vezi definitia »