PERFECȚIONÍSM s.n. Tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. [< fr. perfectionnisme]. Vezi definitia »

resm (-muri), s. n. – Ceremonial, etichetă. – Var. rezm. Tc. resm (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

SELENOTROPÍSM s. n. tropism provocat de lumina Lunii. (< fr. sélénotropisme) Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s. n. curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră că teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime. (< fr. néo-rationalisme) Vezi definitia »

UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme. Vezi definitia »