FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. (< fr. fermentation, lat. fermentatio) Vezi definitia »

CISTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a vezicii urinare (cistită etc.). (< fr. cystopexie) Vezi definitia »

OMOFONÍE s. f. 1. însușirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziție în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinații în care una dintre voci ocupă o poziție dominantă. (< fr. homophonie) Vezi definitia »

PAROPSÍE s. f. tulburare a percepției vizuale constând în modificarea distanței dintre obiect și bolnav. (< fr. paropsie) Vezi definitia »

DECALCOMANÍE s. f. Procedeu de decorare a unor obiecte de sticlă, porțelan etc. prin transpunerea pe suprafața lor a imaginilor de pe o hârtie specială, folosită ca suport provizoriu. – Din fr. décalcomanie. Vezi definitia »