Definita cuvantului omofonie
OMOFONÍE s. f. 1. însușirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziție în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinații în care una dintre voci ocupă o poziție dominantă. (< fr. homophonie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu omofonie
IMPLORÁȚIE, implorații, s. f. (Rar) Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [Var.: implorațiúne s. f.] – Din fr. imploration. Vezi definitia »
TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. Vezi definitia »
COLPOCISTOSTOMÍE s.f. Incizare prin vagin a colonului vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. colpocystostomie]. Vezi definitia »
MALFORMÁȚIE, malformații, s. f. (Med.) Anomalie morfologică congenitală a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei părți a corpului unei ființe. – Din fr. malformation. Vezi definitia »
LIZOTIPÍE s. f. identificare și clasificare a bacteriilor în funcție de sensibilitatea lor față de un bacteriofag. (< fr. lysotypie) Vezi definitia »