POJĂRNICÍE, pojărnicii, s. f. (Înv. și reg.) Post de pompieri. – Pojarnic + suf. -ie. Vezi definitia »

TACHINĂRÍE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie]. Vezi definitia »

ULTRASONOTERAPÍE s.f. (Med.) Terapie bazată pe ultrasunete. [Gen. -iei. / cf. fr. ultrasonothérapie]. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

DOLIHOCEFALÍE s.f. Însușire a craniului dolihocefal. [Gen. -iei, var. dolicocefalie s.f. / < fr. dolichocéphalie]. Vezi definitia »