URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător. Vezi definitia »

LUBRICATÓR s.n. Dispozitiv de forma unui tub montat la gura sondei, care servește la efectuarea operației de lubricare. [< fr. lubricateur]. Vezi definitia »

REFERITÓR, -OÁRE adj. Care privește, care se reportă la ceva sau la cineva; privitor. ♦ Referitor la = în legătură cu..., privitor la... [< referi + -tor]. Vezi definitia »

FURAJÓR s.n. (Mil.) Soldat de cavalerie care se ocupa cu aprovizionările cu furaj ale unității. [< fr. fourrageur]. Vezi definitia »

EMITÓR, emitori, s. m. (Electron.) Electrod al unui tranzistor. – Din engl. emitter. Vezi definitia »