SUPRALICITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supralicitează. (< supralicita + -tor) Vezi definitia »

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

MOHÓR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascuțite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse în spice cilindrice, dintre care unele se cultivă ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care crește mohor. – Din magh. mohar. Vezi definitia »

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor. Vezi definitia »

FAIANȚATÓR s. m. lucrător în faianțare. (< faianța + -tor) Vezi definitia »