PARÉZĂ s.f. Lipsă de activitate a unui organ. ♦ (p. ext.) Paralizie ușoară incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă; parezie. [Cf. fr. parésie < gr. paresis – slăbire]. Vezi definitia »

CATEGORÉMĂ, categoreme, s. f. (Log.) Noțiune universală, în sistemul lui Aristotel, care servește la stabilirea unor relații între lucruri. – Din fr. catégorème. Vezi definitia »

MELAMÍNĂ s. f. material plastic rezistent, pe bază de rășină sintetică, folosit pentru furniruirea mobilei de bucătărie, a unor panouri decorative etc. (< fr. mélamine) Vezi definitia »

petimbroásă (petimbroáse), s. f. – Plantă cruciformă, Senecio crucifolius. Probabil din it. pettimborsa (Candrea), care nu e sigur. Vezi definitia »

SFENOIDÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei sinusului sfenoidal. (< fr. sphénoïdite) Vezi definitia »