Definita cuvantului prezbiteriu
PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat.bis. presbyterium].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prezbiteriu
rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. rakiarab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack.Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă). Vezi definitia »
GLASÍU s.n. Culoare transparentă aplicată (în pictură) pe o culoare mai densă pentru redarea clarobscurului. ♦ (Constr.) Vopsire în ulei incolor. [Var. glacis s.n. / < fr. glacis]. Vezi definitia »
CONSISTÓRIU s.n. 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [Pron. -riu. / < lat. consistorium – adunare, cf. fr. consistoire, germ. Konsistorium, it. consistorio]. Vezi definitia »
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. Vezi definitia »
Burghiu pentru filetat găuri,(germ. ghewinde=filet, plus Borte=gaură, sinonim tarod Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z