Definita cuvantului prezență
PREZÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ◊ Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prezență
MAGNILOCVÉNȚĂ s.f. (Liv.) Calitate a celui ce este magnilocvent. [Cf. it. magniloquenza]. Vezi definitia »
AUIÁLĂ, auieli, s. f. (Pop.) Zgomot confuz, monoton și prelung. [Pr.: a-u-. – Var.: hăuiálă s. f.] – Aui + suf. -eală. Vezi definitia »
județeásă s.f. (înv.) soția judelui (conducătorului). Vezi definitia »
LÁNDRĂ, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceată gălăgioasă, grămadă. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cârd, ținându-se scai unul de altul. 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata). Vezi definitia »
AUTOCOLOÁNĂ, autocoloane, s. f. (Rar) Coloană de automobile. [Pr.: a-u-] – Auto2 + coloană. Vezi definitia »