primititúră, primititúri, s.f. (înv.) 1. intrare în posesie asupra unui lucru; primire. 2. încasare a unei datorii; datorie încasată. Vezi definitia »

șúpă³, s.f. sg. (reg.) 1. bucată de drum. 2. (în expr.) a mânca de-a șupa (de șupă) = a mânca în grabă, din fugă. Vezi definitia »

CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală. Vezi definitia »

Persoană născută și crescută în Baia de Aramă Vezi definitia »

DIERÉZĂ s.f. 1. Împărțirea unui diftong în cele două elemente vocalice componente. 2. Separare chirurgicală a țesuturilor. [Pron. di-e-. / < fr. diérèse, cf. gr. diairesis – separație]. Vezi definitia »