Definita cuvantului probatoriu
PROBATÓRIU, -IE adj. Care este propriu să dovedească ceva. // s.n. Procedură de culegere a probelor în justiție. [Pron. -riu, var. probator, -oare adj. / cf. fr. probatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu probatoriu
crochíu (crochíuri), s. n. – Schiță. Fr. croquis. Vezi definitia »
COLOFÓNIU s. n. substanță rășinoasă prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (<germ. Kolophonium, ngr. kolofonion) Vezi definitia »
OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu. Vezi definitia »
surugíu2, -íe, adj. (reg.) cenușiu. Vezi definitia »
PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium) Vezi definitia »