Definita cuvantului probatoriu
PROBATÓRIU, -IE adj. Care este propriu să dovedească ceva. // s.n. Procedură de culegere a probelor în justiție. [Pron. -riu, var. probator, -oare adj. / cf. fr. probatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu probatoriu
ÓȚIU s. n (rar) lenevie, trândăvie; tihnă. (< lat. otium, it. ozio) Vezi definitia »
dóliu (-ii), s. n. – 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva. – 2. Semn exterior prin care se exprimă doliul. – 3. (Arg.) Murdărie strînsă sub unghii. Fr. deuil, sau mai curînd it. doglio cu sensul din fr. – Der. îndolia, vb. (a produce doliu). Vezi definitia »
TRICLÍNIU s. n. 1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese. ◊ sufragerie. 2. sală de mese a unei comunități (monahale) creștine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. (< lat. triclinium) Vezi definitia »
ROTATÓRIU, -IE adj. Referitor la rotație, care efectuează o rotație. [Cf. fr. rotatoire]. Vezi definitia »
APANÁGIU s.n. v. apanaj. Vezi definitia »