LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale. Vezi definitia »

AUTOCEFÁL, -Ă adj. (Despre biserica ortodoxă) Care se conduce singur; independent, neatârnat. [< fr. autocéfale, cf. gr. autos – însuși, kephale – cap]. Vezi definitia »

TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparține tribului. 2. (despre o populație) care trăiește în triburi. (< fr. tribal) Vezi definitia »

ROSTRÁL, -Ă, rostrali, -e, adj. (Despre elemente de arhitectură sau despre obiecte de artă) Care are forma unei nave antice sau care este decorat cu sculpturi reprezentând prore de corăbii. ◊ Coloană rostrală = coloană ornată cu prore sculptate în relief în piatră, simbolizând victoriile navale. – Din fr. rostral, lat. rostralis. Vezi definitia »

MEDIASTINÁL, -Ă adj. Al mediastinului. [Pron. -di-as-. / < fr. médiastinal]. Vezi definitia »