VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif]. Vezi definitia »

CONDUCTÍV, -Ă, conductivi, -e, adj. Referitor la conductibilitatea electrică. ◊ Legătură conductivă = legătură între două elemente de circuit electric, realizată prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector; legătură galvanică. – Din fr. conductive. Vezi definitia »

EDUCATÍV, -Ă adj. (despre o acțiune, o influență care răspunde cerințelor educației; cu valoare formativă. (< fr. éducatif) Vezi definitia »

GENERATÍV, -Ă adj. 1. care generează, care permite reproducerea; referitor la generație (1). 2. gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza regulilor de formare a frazelor corecte într-o limbă. (< engl. generative, fr. génératif) Vezi definitia »

SICATÍV, -Ă, sicativi, -e, adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. ♦ (Substantivat, n.) Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede. – Din fr. siccatif, lat. siccativus. Vezi definitia »