INTEMPESTÍV, -Ă adj. (Liv.) Produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; inoportun. [Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus]. Vezi definitia »

MEDITATÍV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif) Vezi definitia »

PREMUNITÍV, -Ă adj. care conferă premuniție. (< fr. prémunitif) Vezi definitia »

AFIRMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care afirmă ceva; pozitiv. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță aparența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< fr. affirmatif, lat. affirmativus) Vezi definitia »

INACTÍV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneș, trândav. 2. (Despre substanțe) Care nu reacționează. [Cf. fr. inactif]. Vezi definitia »