rămășitór, rămășitóri, s.m. (înv. și pop.) persoană care pune rămășag. Vezi definitia »

răscór, răscoáre, s.n. (reg.) izvor; confluență. Vezi definitia »

AUTOÎNCĂRCĂTÓR s. n. autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. (< auto² + încărcător) Vezi definitia »

păcătuitór, păcătuitoáre, adj. (înv.) păcătos. Vezi definitia »

SELFACTÓR, selfactoare, s. n. (Text.) Mașină cu funcționare intermitentă, folosită la toarcerea firelor de lână, de bumbac, de fibre chimice, de vigonie sau de amestec din aceste fibre. – Din germ. Selfaktor, engl. selfactor. Vezi definitia »