DESTRUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Distrugător. [< fr. destructeur]. Vezi definitia »

suprimătór, suprimătoáre, adj., s.m. (înv.) (persoană) care suprimă, înlătură, elimină, desființează. Vezi definitia »

SCULIȘÓR, sculișoare, s. n. Diminutiv al lui scul. – Scul + suf. -ișor. Vezi definitia »

răzór (răzoáre), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca). Vezi definitia »

ANEMOHIDROCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului și al apei. (< fr. anémo-hydrochore) Vezi definitia »