Definita cuvantului prodigiu
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prodigiu
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. Vezi definitia »
LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris. Vezi definitia »
NOVATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la novație. [< fr. novatoire]. Vezi definitia »
víciu (-ii), s. n. – Defect, cusur. – Var. vițiu. Fr. vice, lat. vitium. – Der. (din fr.) vicia, vb.; vicios, adj. Vezi definitia »
INTERMÚNDIU s.n. (Mit.; ant.) Spațiu între lumi unde filozofii epicurieni plasau locașul zeilor. [Pron. -diu. / cf. lat. intermundia, it. intermondio, fr. intermonde]. Vezi definitia »