Definita cuvantului proluviu
PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu proluviu
OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu. Vezi definitia »
SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sovragíu s. m.] – Din tc. sofraci. Vezi definitia »
foiufíu (-íi), s. m. – Saschiu (Vinca herbacea). – Var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr-o etimologie populară care le-a apropiat de foaie și de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219). Vezi definitia »
VERNISÁGIU s.n. v. vernisaj. Vezi definitia »
MAGNÉZIU s. n. metal ușor, alb-argintiu, maleabil și ductil, care arde cu o flacără albă orbitoare. (< fr. magnésium) Vezi definitia »