ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului. – Din fr. anthropocentrisme. Vezi definitia »

ORFÍSM s.n. 1. Doctrină de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, considerând corpul ca „temniță” a sufletului, precum și credința în metempsihoză. 2. (Arte) Tendință în pictură, care, prin folosirea culorilor dure urmărind efecte poetice și muzicale, crea impresia de mișcare și luminozitate, anunțând astfel arta abstractă. [< fr. orphisme]. Vezi definitia »

XENOPARAZITÍSM s.n. Reacție de aspect parazitar prin introducerea unui corp străin intern într-un organism. (din fr. xénoparasitisme) Vezi definitia »

EMINESCIANÍSM s.n. Fenomenul eminescian, reprezentând un moment distinct al istoriei literare universale, ulterior romantismului, care are la bază idealul unei arte naționale ca expresie a geniului poporului român. [Pron. -ci-a-. / < eminescian + -ism]. Vezi definitia »

CINÍSM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însușirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus) Vezi definitia »