Definita cuvantului promontoriu
PROMONTÓRIU s.n. 1. Fâșie de pământ înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu promontoriu
muialiu, muialii s. m. (țig.) reclamant. Vezi definitia »
BOHRIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 107, produs în mod artificial. [Pr.: bóriu – Sb.: Bh] (cf. engl. bohrium < n. pr. Niels Bohr; 1994) [MW] Vezi definitia »
MARTÍRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir1. ◊ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium. Vezi definitia »
PORTOFÓLIU, portofolii, s. n. 1. (Livr.) Funcție de ministru. ♦ Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi titularul unui minister. 2. (Înv.) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hârtii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comerț, valori bancare etc. aflate la dispoziția cuiva. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri, în scopul tipăririi lor. – După it. portafoglio. Vezi definitia »
SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat.med. sortilegium < sortilegus – profetic]. Vezi definitia »