singuríță adj. f. (reg.) singurea. Vezi definitia »

FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. 2. Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula. Vezi definitia »

GONARTRÓZĂ s.f. (Med.) Artroză a articulației genunchiului. [< fr. gonarthrose]. Vezi definitia »

ATEROMATÓZĂ s.f. Prezența în număr mare a plăcilor de aterom în pereții arterelor. [< fr. athéromatose]. Vezi definitia »

FETICÍCĂ, feticele, s. f. (Rar) Fetiță. – Din fată + suf. -ic-ică. Vezi definitia »