Definita cuvantului formulă
FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. 2. Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu formulă
RÚJĂ1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža. Vezi definitia »
MICROFÍZICĂ s. f. Ramură a fizicii care studiază particulele elementare; fizică atomică. – Din fr. microphysique. Vezi definitia »
corcoviță, corcovițe s. f. găină. Vezi definitia »
CROAZIÉRĂ s.f. 1. Călătorie (turistică) pe mare. ♦ Voiajul unei nave militare cu multe escale. ♦ (Rar) Acțiunea de patrulare pe mare în timp de război de către o navă militară. 2. Viteză de croazieră = regim de zbor al unui avion la o viteză mai mică decât cea maximă, pentru a se reduce uzura și consumul de combustibil; (p. ext.) viteză de drum a unui autoturism. [Pron. croa-zi-e-. / < fr. croisière]. Vezi definitia »
GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., scr. granica. Vezi definitia »