OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr. opératif]. Vezi definitia »

s.n.dispozitiv de metal,de sticla,de hartie etc. folosit pentru a indrepta lumina unei lampi intr-o anumita directie [fr. abat-jour] Vezi definitia »

HOMOSEXUAL PASIV bulan, bulangiu, buzilău, capră, coardă penală, domnișoară, femeie penală, fetiță penală, jartea penală, lache, lăchiță, materialistă, ospitalier, penală, primitor, puicuță, recepționer. Vezi definitia »

TIREOPRÍV, -Ă adj. referitor la suprimarea glandei tiroide. (< fr. thyréoprive) Vezi definitia »

INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif]. Vezi definitia »