BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite]. Vezi definitia »

BOSELÚRĂ s. f. ansamblu de bose (2) pe suprafața unui organ. (< fr. bosselure) Vezi definitia »

BIÚTĂ s.f. Ridicătură de teren folosită la un poligon pentru tir. [Pron. biu-. / < fr. butte]. Vezi definitia »

ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Angliei sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. Vezi definitia »

cioácă, cioáce, s.f. (pop.) 1. deal, înălțime, vârf de deal. 2. cârlig care ține un obiect de altul; scoabă, clobanț, cârlionț. 3. capătul lemnului vertical al ferăstrăului. 4. (reg.) târnăcop, cazma, crampăn, gheunoaie, chirlopan, țarsiță. 5. unealtă de tăiat și de scobit; ciuc, ticlu, pupăză, dihoroi, scobitor, sâlmoc. 6. lingură de lemn de băut apă; polonic, căuș, cauc, cupă, hârgaie, cofă. 7. trunchiul unui arbore scos cu rădăcinile din pământ. 8. cioară neagră de clopotniță. 9. unealtă de dogărie cu care se împing cercurile la locul lor. Vezi definitia »