EXECRÁȚIE s. f. oroare, repulsie. ◊ persoană, lucru care inspiră un asemenea sentiment. (< fr. exécration, lat. exsecratio) Vezi definitia »

TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. Vezi definitia »

ADSORBȚÍE s. f. Fixare și acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafața unui corp solid. – Din fr. adsorption. Vezi definitia »

FLAGELÁȚIE s. f. 1. flagelare. 2. flagelantism. 3. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete. (< fr. flagellation, lat. flagellatio) Vezi definitia »

DERIVÁȚIE s. f. 1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ◊ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă. (< fr. dérivation, lat. derivatio) Vezi definitia »