BUGLOVIÁN, -Ă adj., s. n. (Din) subetajul miocenului superior. (< fr. buglovien) Vezi definitia »

ROMÁN², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ cifre ĕ = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism. 2. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX). 3. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. (< lat. romanus) Vezi definitia »

tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an. Vezi definitia »

CICLOHEXÁN s. m. hidrocarbură ciclică saturată, cu șase atomi de carbon în moleculă. (< fr. cyclohexane) Vezi definitia »