DISCRÉȚIE s. f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis. Vezi definitia »

OPÍNIE s. f. părere, judecată, idee. ♦ ~ publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face ~ separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate). (< fr. opinion, lat. opinio) Vezi definitia »

zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile Vezi definitia »

ANOXEMÍE s. f. (Rar) Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. – Din fr. anoxémie. Vezi definitia »

SINISTROCARDÍE s.f. (Med.) Deplasare a inimii spre stânga, dincolo de poziția normală; levocardie. [Gen. -iei. / < fr. sinistrocardie, cf. lat. sinister – stâng, gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »