-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.) „oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus) Vezi definitia »

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice Vezi definitia »

SIMPÓTIC, -Ă adj. orgiac. (cf. gr. symposion, banchet) Vezi definitia »

MONOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la monolit, de monolit. ♦ (Fig.) Bine închegat, omogen. [< fr. monolithique]. Vezi definitia »

ștric², ștrícuri, s.n. (reg.) 1. frânghie, funie. 2. ștreang (pentru spânzurat), juvăț. 3. fiecare funie care leagă pieptarul hamului la orcic. Vezi definitia »