BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ Fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acțiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptățit, justificat. – V. binecuvânta. Vezi definitia »

HAVÁT s. n. havare. (< hava) Vezi definitia »

ROTILÁT, -Ă, rotilați, -te, adj. (Pop.) 1. În formă de roată, rotund. 2. Încovoiat, adus, îndoit. Paloș rotilat. – Rotilă + suf. -at. Vezi definitia »

DIESELIZÁT adj. v. dieseliza. Vezi definitia »

ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. Vezi definitia »