CITOPOIÉZĂ s. f. proces de formare a celulelor. (< fr. cytopoïèse) Vezi definitia »

cánă (cắni), s. f. – Vas cu toartă care servește la băut. – Var. cănată. Se consideră în general reprezentant al germ. Kanne, prin intermediul sl. (bg., sb. kana, rus. kana, Cihac, II, 39) sau al lat. canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), cf. fr. cannette, norm. canne „urcior”. Apare și în ngr. ϰάννα, de unde provine mr. În rom. nu pare probabilă der. directă din lat., fiind vorba de un cuvînt de origine germanică, și posibil tîrzie. Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeurop. Der. cănățue, s. f.(ceașcă), cf. sb. kanatica; cantă, s. f. (vas, oală, urcior), cf. sb., mag. kanta. Vezi definitia »

CODĂNÍCĂ, codănele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui codană (v. codan); codăniță. – Codan + suf. -ică. Vezi definitia »

anghínă, s. f. – Nanchin, țesătură de bumbac. De la Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se folosește mai mult nankin, din fr. Vezi definitia »

PSIHANALÍZĂ s.f. 1. Teorie psihologică și tehnică psihoterapică enunțată de Sigmund Freud, bazată pe analiza proceselor psihice inconștiente și pe conflictul dintre diferitele sfere ale psihicului (eul și libidoul). V. freudism. 2. Metodă de tratament al bolilor neuropsihice, bazată pe asociația liberă (bolnavul trebuind să relateze tot ce-i trece prin minte fără nici o reținere), pe analiza viselor și a unor reacții automate, în aparență neînsemnate. [< fr. psychanalyse, cf. gr. psyche – suflet, analysis – analiză]. Vezi definitia »