Definita cuvantului băț
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. - Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu băț
hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat. Vezi definitia »
ALBULÉȚ, albulețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Alb + suf. -uleț. Vezi definitia »
BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Din bou + suf. -uț. Vezi definitia »
gârmăț (gârméț), gârméți, s.n. (reg.) purcel, godac. Vezi definitia »
scîrț, interj. – Imită hîrșîitul sau pîrîitul. – Var. scîrță. Creație expresivă, cf. pîrț. – Der. scîrțîi (var. scîrții, Banat (s)cîrțăi; mr. cărținescu, cărținire), vb. (a pîrîi, a trosni, a scrîșni; a rîcîi), cf. bg. (s)kărcam (Conev 95), ceh. skŕećeti, ngr. ϰριτσανίζω (› mr.), it. scricciolare, germ. kratzen; cherțăni, vb. (a țipa); scîrțîială (var. scîrțîitură), s. f. (faptul de a scîrțîi, zgomot ascuțit); scîrțîitoare, s. f. (duruitoare, huruitoare). Vezi definitia »