Definita cuvantului oftică
ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oftică
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință. Vezi definitia »
preveghetúră, preveghetúri, s.f. (înv.) priveghere (a morților). Vezi definitia »
a trage la șaibă expr. 1. a se speti muncind, a trudi din greu. 2. a face o muncă brută. Vezi definitia »
PAHIMENÍNGÍTĂ, pahimeningite, s. f. (Med.) Meningită a pahimeningelui. – Din fr. pachyméningite. Vezi definitia »
știolfăiálă, știolfăiéli, s.f. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi; apărie, noroi. 2. molfăială. Vezi definitia »