Definita cuvantului ființă
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ființă
hârlăuáncă s. f., g.-d. art. hârlăuáncei; pl. hârlăuánce Vezi definitia »
LONGRÍNĂ s.f. (Constr.) Grindă care susține un cofraj, o șină fixă pe traverse paralel cu șinele căii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. [< fr. longrine]. Vezi definitia »
PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. Vezi definitia »
AMILÓZĂ s. f. constituent solubil al amidonului. (< fr. amylose) Vezi definitia »
GHÍBRĂ s. f. (mar.) partea curbată a etravei. (< fr. guibre) Vezi definitia »