ZBUCIUMEÁLĂ s. f. (Rar) Zbucium, agitație, forfotă. – Din zbucium + suf. -eală. Vezi definitia »

úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

TOHOÁRCĂ, tohoarce, s. f. (Reg.) Cojoc mare ciobănesc, făcut din piei neprelucrate (cu lâna în afară). – Et. nec. Vezi definitia »

OSTEOCONDRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a oaselor și a cartilajelor lor. [< fr. ostéochondrite, cf. gr. osteon – os, chondros – cartilaj]. Vezi definitia »

TELETÉCĂ s. f. colecție de filme pentru televiziune. (< fr. téléthèque) Vezi definitia »