PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. Vezi definitia »

BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal) Vezi definitia »

SPINÁL, -Ă adj. Referitor la spinele vertebrelor, la coloana vertebrală. ♦ Nerv spinal = nerv motor cranian al gâtului, laringelui și faringelui. [< fr. spinal]. Vezi definitia »

NAVÁL, -Ă adj. referitor la nave, la navigație. (< fr. naval, lat. navalis) Vezi definitia »

VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis. Vezi definitia »