TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. – Din fr. tranchet. Vezi definitia »

SEPTOLÉT s.n. (Muz.) Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. [< fr. septolet, cf. lat. septem – șapte]. Vezi definitia »

cochét (cochétă), adj. – Care caută să placă printr-un aspect îngrijit, căutat. Fr. coquet. – Der. cocheta, vb.; cochetărie, s. f., din fr. Vezi definitia »

siclét, sicléturi, s.n. 1. (înv. și pop.) cauză de neliniște, motiv. 2. (înv.) supărare, necaz. 3. (înv.) lipsă, sărăcie. 4. (reg.; în forma: sichit) năduf. Vezi definitia »

scăiușét s.m. sg. (reg.; în sintagmă) scăiușet de casă = cicoare. Vezi definitia »