CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna 3. (Înv.) A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. – Din sl. çuditi sen. Vezi definitia »

PEDI¹-, -PÉD/PEDO- elem. „picior”. (< fr. pédi-, -pède, pédo-, cf. lat. pes, pedis) Vezi definitia »

clădí (clădésc, clădít), vb. – 1. A îngrămădi, a stivui. – 2. A construi, a edifica, a face o clădire. – 3. A concepe, a imagina, a compune. Sl. klasti, kladǫ „a aranja” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60); cf. cladă. – Der. clădire, s. f. (fabrică, construcție, edificiu); clăditură, s. f. (construcție); clădiș, s. n. (acțiunea de a edifica, edificare); clăditor, adj. (constructor). Cf. claie. Vezi definitia »

BLEOJD͹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. [Pr.: bleoj-] Vezi definitia »

PIZDÍ, pizdésc, vb. IV. Tranz. (Vulgar; în expr.) A o pizdi = a o sfecli, a o păți. (din pizdă + suf. -i) Vezi definitia »