ABȚÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, după ține]. Vezi definitia »

EXCIZIÚNE s.f. v. excizie. Vezi definitia »

NEAGRESIÚNE s. f. principiu care condamnă recurgerea la agresiune în relațiile dintre state. (după fr. non-agression) Vezi definitia »

BEATITÚDINE s.f. Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. béatitude]. Vezi definitia »

EXTORSIÚNE s. f. extorcare. (< fr. extorsion, lat. extorsio) Vezi definitia »